De ce am incredere …

Poate ca, citind posturile mele referitoare la ciclism v-ati intrebat de ce insist si de ce ma incapatanez sa cred in danezul Michael Rasmussen.

Oricat ar vrea mintea mea sa-l acuze, inima nu poate, si asta nu pentu ca as avea un “crush” on him ori ceva similar – nu e cazul though, ci pentru ca asa am simtit. Pentru ca stiu ce inseamana ca nimeni sa vrea sa treaca peste aparente, ca nimeni sa nu aiba incredere si ca toti sa te judece fara vreo baza reala.Stiu cat de mult doare si cat de repede poti ajunge la pamant.  Stiu cum e sa fii in genunchi si nimeni sa nu vrea sa te ajute sa te ridici, ci tomai sa iti dea lovitura decisiva cand esti deja jos. Stiu insa si ce bine te poti simti cand cineva in ciuda tuturor are incredere in tine. Si mai stiu ce bine e sa ai incredere si sa treci peste aparente in ciuda tuturor problemelor.

De aceea eu cred si am incredere, imi asum riscul de a ma simti dezamagita, dar eu deocamdata cred ..