Random thoughts: Fanaticul si violenta

Violenta in fotbal a devenit din anormalitate o normalitate, din pacate. Sa mergi la un derby sau chiar la un meci oarecare se poate transforma intr-o experienta neplacuta. Si inevitabil iti pui intrebarea: “Mai sunt in siguranta cand sunt inconjurat de fanatici/huligani?”. Oare mai are loc suporterul obisnuit in tribune?

Fanaticul are mania de a nega evidenta si ajunge pana la anihila ratiunea. El vine la stadion unde cu puterea data de a fi printre cei multi, il face ca din umilit sa umileasaca, din fricos, sa ajunga sa starneasca frica. Puterea aceasta pare sa nu mai aiba limite, eliberat pentru o zi, acesta are de razbunat multe. El nu vine la stadion pentru meci, ci pentru a se rafui cu “dusmanul”. Acesta din urma poate fi oricine nu-i impartaseste opinile, de la suporterii adversi la simpli spectatori.

Fanatici isi zic ultrasi, se definesc drept suporteri adevarati. Suporterul adevarat isi sustine echipa in mod civilizat, suporterul adevarat nu vine si distruge stadionul echipei pe care o iubeste, nu se bate cu jandarmi si cu suporterii echipei adverse, nu invadeaza terenu si lista poate continua. Stadioanele au devenit scene de razboi, iar infrangerea poate declansa adevarate revolutii.

Suntem pentru ca invingem. Daca pierdem nu mai suntem. Este oare normal? Unde sunt valorile care ar trebui invatate si promovate de sport? Insa in fotbalul nostru unde conducatori sunt exemple negative, limbajul vulgar fiind promovat, nu ne putem asteptea la o civilizare a stadioanelor prea curand. Am vazut totusi pasi, insa fortati de protocoale Ligii si de amentinarea repercursiunilor am vazut comportare exempalra a tuturor celor implicati. Dar pe cand si in fotbalul intern?

P.S. Nu vreau sa se inteleaga ca ultrasi sunt huligani. Nicidecum. Intre ultrasi si vestitii hooligans nu exita legatura. Insa acei fanatici se considera ultrasi, si sub aceasta masca promoveaza violenta.

De ce am incredere …

Poate ca, citind posturile mele referitoare la ciclism v-ati intrebat de ce insist si de ce ma incapatanez sa cred in danezul Michael Rasmussen.

Oricat ar vrea mintea mea sa-l acuze, inima nu poate, si asta nu pentu ca as avea un “crush” on him ori ceva similar – nu e cazul though, ci pentru ca asa am simtit. Pentru ca stiu ce inseamana ca nimeni sa vrea sa treaca peste aparente, ca nimeni sa nu aiba incredere si ca toti sa te judece fara vreo baza reala.Stiu cat de mult doare si cat de repede poti ajunge la pamant.  Stiu cum e sa fii in genunchi si nimeni sa nu vrea sa te ajute sa te ridici, ci tomai sa iti dea lovitura decisiva cand esti deja jos. Stiu insa si ce bine te poti simti cand cineva in ciuda tuturor are incredere in tine. Si mai stiu ce bine e sa ai incredere si sa treci peste aparente in ciuda tuturor problemelor.

De aceea eu cred si am incredere, imi asum riscul de a ma simti dezamagita, dar eu deocamdata cred ..

Visul din copilarie transformat intr-un cosmar

De mic copil, Rasmussen urmarea cu multa atentie Le Tour de Frace, la 8 ani a primit prima bicicleta de curse, stia totul despre aceasta si de atunci a stiut ce va fi: ciclist in Turul Frantei.

Anul acesta de cand a preluat tricoul galben, el a declarat: “E un vis al copilariei ceea ce traiesc acum, si incerc sa savurez momentul “. Si a rulat intr-o constata furtuna, infruntand nori negri ai suspiciuni de dopaj, dupa ce s-a aflat ca a nu a fost gasit la doua teste inopinate si ca a primit al doilea avertisment de la UCI. A fost exclus din echipa nationala daneza si nu va mai participa la mondiale si la olimpiada.

A continuat sa lupte si ieri in etapa a 16 a reusise sa castige etapa si sa ia un avans decisiv pentru a reusi victoria la Paris. Insa nu a putut savura victoria. Miercuri seara a fost concediat si fortat sa se retraga din tur de catre echipa sa, Rabobank. Motivul oficial, a incalcat regulamentul intern al echipei ( ar fi mintit in legatura cu locurile unde s-a antrenat ). Ar mai fi si presiunile sponsorilor si a oficialilor turului ( ” Plecarea lui Rasmussen e cel mai bun lucru care ni se putea intampla” ~Prudhomme ). Decizia luata miercuri e bazata pe declaratile unui fost rutier Davide Cassani, care declara ca l-ar fi vazut pe danez in Italia. Si din visul copilariei s-a trezit intr-un cosmar, care ii poate lua un lucru drag: ciclismul.

“Sunt …. constient, cariera mea este terminata” a declarat danezul unui cotidian olandez.”Nu am nici o idee ce sa fac mai departe sau incotro sa merg. Este o lovitura enorma pentru mine“. “Mi-a ajuns.” a continuat Rasmussen .El a negat ca ar fi mintit in legatura cu locul de antrenament si ca nu intelege de ce a fost exclus acum din Tur.

Orice ar spune danezul, nu mai are credibilitate, pentru ca a fost desfintat deja in mas-media, de catre oficiali turului si acum de propia echipa. Daca au vreo dovada in plus, ar trebui scoasa si terminat odata, pentru ca acest scandal afecteaza prea multa lume.

Am crezut in acest tur, in organizatori si in Rabobank, dar mai mult am crezut in Rasmussen. Am crezut ca ma pot bucura de bataliile din Pirinei, de victoria si succesul danezului. Pana la clarificarea “cazului Rasmussen” imi mentin parerile http://iulya.wordpress.com/2007/07/20/incredere-si-loialite/  

Subiectiva sau nu, am un gust amar din cauza modului in care s-au desfasurat evenimentele. Imi pare rau de danez care a fost ” desfintat” de toata lumea fara a se face intr-un mod clar lumina in cazul lui. Pentru credibiliatea majoritati au sacrificat credibilitatea individului. Sa fi fortat sa pleci noaptea din hotel, sa renunti la visul si cariera ta si sa fi aratat cu degetul, mi se pare prea mult. Si pana la urma de ce? A fost gasit dopat? Nu! cele 17 teste spun asta. A luat 3 avertismente de la UCI? Nu, doar 2 din 3. A platit pretul pentru ca in aceasta perioada ciclismul vrea sa fie credibil cu orice pret, asa k orice suspiciune e tratata ca o crima. Sunt curioasa daca Contador va fi urmatorul pe lista neagra?

Multumesc Rasmussen!

                                   

O perioada lunga de timp, bicicleta a ramas in balcon, prafuita si uitata. Sta de ceva vreme acolo, dar ceva s-a schimbat. Turul Frantei si ciclistii participanti au constituit un impuls de a scoate de la naftalina bicicleta si de a porni in curse imaginare, in propiul meu tur.

Pentru ca, datorita lui Rasmussen am inceput sa urmaresc ciclismul, dupa ce in 2005 l-am vazut castigand tricoul pentru cel mai bun catarator, dar indurand si un contratimp absolut dezastros in etapa 20. Aceea etapa precum si cea de-a 9, m-a castigat drept fana. Anul acesta lucrurile merg pentru el foarte bine, dar cum era prea frumos ca sa fie adevarat, scandalul a lovit turul si pe purtatorul tricoului de lider. Motivul e unul care nu are legatura cu turul ci cu evenimente derulate inainte precum si altele viitoare, dar totusi momentul ales pentru aceste dezvaluiri e cel mai critic pentru danez, care totusi a avut puterea sa treaca peste aceste momente delicate si pe mine m-a surprins si a reactionat mult mai bine decat m-as fi asteptat, facand azi contratimpul vietii si pastrand tricoul de lider. De maine incept insa Pirineii si ramane de vazut cum se va derula mai departe, atat turul dar si cazul Rasmussen.

Dar vreau ignor valva creata, speculatile si acuzatile de dopaj, pentru ca in aceste clipe, eu vreau sa-i multumesc pentru ca mi-a readus placerea “mersului” pe bicicleta.

Asa ca: Mange tak, Rasmussen!!

Incredere si loialite

Rutierul danez, detinatorul tricoului galben dar si a celui pentru cel mai bun catarator, e in mijlocul unui scandal de suspiciune dopaj, dupa ce a fost suspendat de federatia daneza din echipa nationala. Motivul? Nu a trimis date privind locatia lui pentru controalele inopinate ale UCI. Pentru asta a primit al doilea avertisment, el recunoscandu-si eroarea. Dar suspendarea prevazuta de regulament este atunci cand sunt 3 avertismente, considerandu-se atunci test pozitiv.

Ce mi se pare mie ciudat este momentul ales pentru dezvaluire: stiau de 3 saptamani si anunta akum cand e purtatorul tricoului galben ?! Sa zicem ca nu asta ar conta, daca regulamentul interantional prevede suspendarea la 3 avertismente de ce se face atata tam-tam daca a primit al doilea avertisment? E mai complicata situatia decat pare la prima vedere. Trebuie mentionat ca el a fost testat si inainte si in timpul turului si nu au fost probleme.

Imi asum riscul de a fi “lovita sub centura” de rezultatele finale eu imi mentin increderea si prin urmare raman fana si  pro Rasmussen.

P.s. inainte sa aflu de situatia lui Rasmussen vroiam sa scriu depre patinaj sau motogp, m-am razgandit si o sa incerc sa fac un update pe subiect. Promit o detaliere a subiectului pe viitor pentru ca akum incerc sa “rumeg” informatiile, si sa incerc sa nu reactionez la cald.

p.p.s Cei doi Radu, comentatori la eurosport, care au precizat atunci cand au citit mailuri pro rasmussen – k noi romani ne prindem mai greu si deja au lipit eticheta de dopat pe danez m-au fakut sa decid boicotul, voi urmari restul turul in comentariul britanicilor ori al francezilor. In cel mai bun caz le voi trimite “multumirile” si consideratiile mele pentru un cometariu deosebit.

~ Quotes ~

Citate precum cele enumerate mai  jos sunt multe; sunt adevarate, unele idealizate, sunt lucruri intelepte spuse de oameni intelepti. Citind astfel de citate pierd notiunea timpului, unele ma fascineaza, altele ma “lovesc” in crestetul capului prin realitatea exprimata dar si prin simplitatea si adevarul mesajului expirmat. In urma parcurgerii unor asemenea pagini de citate, am selectat cateva pe am dorit sa le supun atentiei dvs:

How do I change?
If I feel depressed I will sing.
If I feel sad I will laugh.
If I feel ill I will double my labour.
If I feel fear I will plunge ahead.
If I feel inferior I will wear new garments.
If I feel uncertain I will raise my voice.
If I feel poverty I will think of wealth to come.
If I feel incompetent I will think of past success.
If I feel insignificant I will remember my goals.
Today I will be the master of my emotions.

If you pick up a starving dog and make him prosperous, he will not bite you. This is the principal difference between a dog and a man.

Every day may not be good, but there’s something good in every day.

If you don’t like something change it; if you can’t change it, change the way you think about it. ~Mary Engelbreit

The only disability in life is a bad attitude. ~Scott Hamilton

Enjoy the little things, for one day you may look back and realize they were the big things. ~Robert Brault

The greatest mistake you can make in life is to be continually fearing you will make one.

Acestea sunt doar cateva, dar pentru cei interesanti recomand site-urile:

http://www.quoteland.com

http://www.quotegarden.com

http://www.goodquotes.com

Muzica si versurile

Nu, nu ma refer la filmul cu acelasi nume. Ma refer strict la muzica.

Muzica transmite emotii, trairi, sentimente, este un mod de exprimare si o stare de spirit. Dar ce face o melodie reusita: muzica sau versurile? Cand ambele variante sunt extraordinare, melodia este deosebita. Dar nu intotdeauna se intampla, asadar: ce conteaza mai mult? Stiu ca este o discutie subiectiva, iar fiecare are propiul raspuns, plus ca mai intra in discutie si muzica instrmuentala, cea care se exprima fara cuvinte.

Si nu as vrea sa ajungem la  la stabilirea tiparului unei melodii de succes ,care sa vanda bine si aduca bani, ci doar exprimarea preferintei noastre, a ascultatorilor.

Eu as inclina spre versuri, pentru ca a te regasi in ele dezvolta un sentiment deosebit, o eliberare si o evadare din cotidian. Versurile ar trebui sa trasmita ceva nu doar sa fie o insiruire de cuvinte/fraze care “suna bine”, sunt catchy si vand bine. Dar totusi intalnim si acest gen de muzica, pentru ca goana dupa bani si faima este un lucru foarte “cool” si trandy in zilele noastre.

Voi ce alegeti? muzica sau versurile …

Rolling Stones, politia in actiune si un trafic infernal la mizul noptii

N-am nimic cu Rolling Stones, mi-ar fi placut sa ajung la concert, dar a fost un nou prilej de a constata incapacitatea autoritatilor de a gestiona un eveniment de o asemenea anvergura. Intamplarea a facut sa am drum prin zona exact cand concertul s-a terminat. Ce am vazut? Lume fericita, dar grabita si extrem de neatenta, lume nervoasa si lipita cu mana pe claxon, masini de fitze si comportament identic, incompetenta si prostie. Pe scurt romani traind in Romania.

Nu mai putin de 6 politisti intr-o singura intersectie dirijau traficul exact la fel ca si semafoarele iar rezultatul prezentei lor acoloa fost un trafic inferal in miez de noapte si multi nervi. Lumea nervoasa, inconstienta si grabita, k doar a fost la concert si biletul s-a transformat la finalul concertului in bilet de voie – scutire de la respectarea regulilor de circulatie – pe strazile Bucurestiului.

Un oras in permanent santier, cu autoritati incompetente si cu o jungla in loc de trafic.

Sa tot iti doresti sa traiesti in Romania.

Frumoasa tara avem, dar uneori imi pare asa de rau k e locuita de romani.

P.S. Regulile de circulatie palesc in fata legitimatiei de taximetrist sau carnetului de sofer “al masinilor de fitze” sau a motociclistilor iesiti noaptea pentru curse, viteza si adrenalina. Si ne mai miram de numarul mare de accidente, teribilismul e la el acasa si este tolerat de parinti, politie si de prieteni.

Invinsul, uitat de invingatori…..

Daca ei nu ar fi atunci nu ar exista competitia, nu ar mai fi interesant si nu am mai trai emotiile acesteia.  Aceste ganduri sunt un mic tribut invinsilor.

Cand simti ca esti asa aproape sa ai totul si totusi nu reusesti simti cum totul se prabuseste in jurul tau, totul se naruie si lumea de vis ce te inconjura se transforma intr-un cosmar. De ce? Si daca….DACA .Ce cuvant nedrept si crud, un cuvant ce tortureaza constiinta celor ce au fost atat de aproape de varf, de vis de VICTORIE si nu au reusit.

Nu numai in sport se intampla asta, ci peste tot in jurul nostru, ni se intampla noua, prietenilor nostrii, tuturor la un moment dat.

E dureros. Nu atat fizic, cat pshihic. Ai fost doar la un pas, atat de aproape si totusi nu ai reusit. CE ti-a lipsit? De ce? De ce tie? Poti sa fii linistit cu tine insuti spunand ca ai facut tot ce ai putut si asta e, se mai intampla, nu ai avut sansa, ai fost nedreptatit? Nu! Orice ai face, orice ai zice in mintea ta stii cat de aprope ai fost, si nu te poti impaca cu tine pana cand nu iti iei revansa si reusesti victoria, sa reusesti sa implinesti ceea ce nu ai reusit ultima data: Sa invingi!!

Un minut, o secunda de neatentie, de lipsa de concentrare, un moment de inspiratie a adversarului, un ghinion, orice se poate intampla si nu doar cei puternici rezista si inving. Inving cei norocosi, cei care au speculat momentul, au fost in forma, au fost lucizi. Roata se poate rastuna intr-o secunda, iar cei ce sunt in competitie trebuie sa se concetreze asupra lucrurilor pe care le pot controla, micile detali care fac diferenta si care conteaza asa de mult (pozitia corpului, miscarea,controlul fortei cu care actionezi, tehnica corecta, viteza etc.).

Si cat de amar e gustul infrangerii, e mai profund si dureaza mai mult, vibreaza in tine mai mult si iti ramane in memorie pana reusesti sa depasesti momentul si sa-ti iei revansa indeplinind ceea ce ai pierdut prima data.

Invinsul e de multe ori uitat repede, ramane in memorie ca cel care a pierdut, cel care a concurat cu invingatorul. Meritele, parcursul de pana atunci, jocul lui, momentele bune raman in memoria lui si a fanilor sai. Mass-media il uita repede, aruncandu-se asupra celui victorios, il minimalizeaza, il critica accentuand regretele si amaraciunea celui vizat. Se cauta explicatii, cauze, ajungandu-se inevitabil la aceleasi intrebari: De ce? Ce se intampla daca…..? Si iar se rasuceste cutitul in rana…. Si ambintia joaca un rol important in invingerea sentimentelor si posibila obtinere a revansei. Dar inevitabil revansa ta e asupra altui invins… Si ciclu continua.. Tot timpul invingatorii, publicul si media il vor uita pe invins. Dar intrebarea e: va uita el ca a fost invins si va reusi sa-si implineasca visul? Din pacate asta e regula jocului: cineva trebuie sa piarda, dar tocmai asta e rolul competiilor: sa stabileasca invingatorul (cel care si-a atins scopul, a simtit gustul victoriei si va dori sa-l simta din nou) si invinsul ( cel ce simte amaraciunea, si cel care va dori sa devina la randul lui un invingator).

Morala: Nu-i uitati pe invinsi… unii s-ar putea sa aiba ceva de spus.

Salut!

Bine ati venit! Ma bucur ca ati poposit pe aces blog fie si pentru o clipa.

Am creat acest blog din curiozitate si din dorinta de a-mi exprima gandurile si opinile, de a trai emotile si bucuriile sportului ( nu numai ) si de a le impartii  cu voi.

Sa facem cunostiinta: Sunt Iulia, am 19 ani si sunt studenta la ASE/REI. Sportul, muzica, fotografia, si video-foto editarea dar nu numai se numara printre pasiunile mele. Mai multe, mai tarziu.

Pana atunci inka odata bine ati venit!